În 2022, partidul politic Vlaams Belang și-a prezentat public, în cadrul unei conferințe de presă, planul politic intitulat „IKEA-PLAN – Immigratie Kan Echt Anders („Plan-IKEA – imigrația poate fi cu totul altfel”), având ca obiect reforma politicii în domeniul azilului și imigrației în Belgia. Aceste propuneri erau însoțite de ilustrații care cuprindeau semne care corespund mărcilor IKEA, precum și personaje care seamănă cu cele care figurează în instrucțiunile de asamblare a produselor întreprinderii IKEA. Conferința de presă a fost difuzată pe platformele de comunicare socială.
Inter IKEA, titularul acestor mărci, a introdus în fața instanțelor belgiene o acțiune în contrafacere împotriva asociației Vrijheidsfonds, care a condus campania Vlaams Belang. În fața instanței naționale, Vrijheidsfonds a recunoscut că a utilizat mărcile IKEA fără consimțământul titularului acestora, dar susține că a folosit renumele acestor mărci pentru a-și consolida mesajul, argumentând că acest lucru constituie un „motiv întemeiat”, în sensul legislației Uniunii, care ar proteja astfel libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de a exprima opinii politice și parodia politică.
Considerând că este vorba despre un conflict între drepturi fundamentale de același rang, și anume dreptul de proprietate și dreptul la libertatea de exprimare, instanța națională a sesizat Curtea de Justiție.
În hotărârea sa, Curtea constată mai întâi că reglementarea Uniunii Europene nu conține precizări cu privire la noțiunea de „motiv întemeiat”. Cu toate acestea, în considerentele acestei reglementări, legiuitorul a subliniat necesitatea aplicării acesteia astfel încât să se asigure respectarea deplină a libertăților și a drepturilor fundamentale, în special a libertății de exprimare. Cu toate acestea, simpla invocare a dreptului la libertatea de exprimare nu este suficientă pentru a stabili un motiv întemeiat.
Un terț care utilizează un semn identic sau similar cu o marcă de renume trebuie să expună motivele concrete ale acestei utilizări care sunt legate de exercitarea libertății sale de exprimare și să demonstreze că aceste motive prevalează asupra drepturilor și intereselor titularului acestei mărci.
Instanța națională, care trebuie să stabilească dacă utilizarea de către un terț are la bază un motiv întemeiat, trebuie să efectueze o evaluare comparativă, pe de o parte, a dreptului de proprietate al titularului mărcii de renume și a intereselor acestuia și, pe de altă parte, a dreptului la libertatea de exprimare invocat de terț și a intereselor acestuia din urmă, niciunul dintre aceste două drepturi nefiind absolut.
În acest context, instanța națională trebuie să stabilească dacă utilizarea mărcii de renume de către terț a fost făcută cu bună-credință. Această situație se regăsește în special în cazul în care utilizarea menționată are loc pentru a transmite o idee sau o opinie care are legătură cu marca de renume ca atare, cu titularul acestei mărci, cu practicile sale comerciale, cu produsele sau serviciile sale.
Alte elemente relevante sunt stabilirea aspectului dacă utilizarea mărcii contribuie la o dezbatere de interes general, precum și consecințele pe care utilizarea de către terț a mărcii le poate avea asupra titularului acesteia. În special, acestui titular nu i se poate impune să tolereze o utilizare care i-ar putea cauza un prejudiciu disproporționat sau chiar care ar fi de natură să aducă atingere substanței înseși a dreptului exclusiv conferit prin înregistrarea acestei mărci.
În acest context, trebuie să se țină seama de intensitatea utilizării de către terț a mărcii de renume, de întinderea acestei utilizări și de modalitățile alese în acest scop, precum și de faptul că utilizarea de către terț ar putea da impresia că titularul mărcii respective aderă la mesajul politic transmis sau la ideile politice promovate sau chiar că le susține în vreun fel, în condițiile în care valorile promovate de acest titular se întemeiază pe neutralitatea față de orice partid politic sau sunt incompatibile cu acest mesaj politic.
Curtea constată în această privință că, în speță, utilizarea mărcilor IKEA este de natură să aducă o atingere importantă renumelui acestor mărci și intereselor titularului lor. În aceste condiții, nu rezultă că utilizarea mărcilor IKEA, efectuată de Vrijheidsfonds cu unicul obiectiv de a profita de renumele acestor mărci pentru a-și consolida mesajul politic și pentru a intensifica difuzarea acestuia, prevalează asupra drepturilor și intereselor titularului acestor mărci, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere.